cioplitoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cioplitoáre1 (persoană)
(cio-pli-) s. f.,
g.-d. art. cioplitoárei; pl. cioplitoárecioplitoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cioplitoáre2 (unealtă)
(cio-pli-) s. f.,
g.-d. art. cioplitórii; pl. cioplitóricioplitoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cioplitoare f. cuțit sau daltă de cioplit.
cĭoplitoare (Dicționaru limbii românești, 1939)cĭoplitoáre f., pl.
orĭ. Instrument de cĭoplit (daltă, cuțitoaĭe, cuțit).