ciopli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIOPLÍ, cioplesc, vb. IV.
1. Tranz. A desprinde, prin lovituri aplicate cu un instrument ascuțit, așchii dintr-o bucată de lemn, de piatră etc., pentru a da materialului o formă oarecare; a ciocârti. ♦
Spec. A sculpta.
2. Tranz. Fig. A aduce îmbunătățiri (stilistice, de exprimare etc.) unei lucrări (literare, științifice etc.); a cizela.
3. Refl. Fig. (Despre oameni) A căpăta deprinderi civilizate, a deveni politicos; a se cultiva, a se cizela. – Din
bg. čoplja, scr. čopljiti.ciopli (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cioplí (cioplésc, cioplít), vb. –
1. A tăia, a ciocîrti. –
2. A coji, a decoji. –
3. A cizela, a sculpta. –
4. A educa, a șlefui. –
5. (
Refl.) A se rafina, a se cizela. –
Mr. ciuplescu. Sl. čepiti -
pljǫ, -
piši „a sparge; a rupe” (Cihac, II, 55; Densusianu,
HLr., 365; DAR);
cf. sb. čòpliti „a sparge”,
bg. čoplijă „a răzui”,
mag. csaplálni „a tăia”. Din
mag. par a deriva
cioplaș, s. n. (semn care se face pe copaci,
fr. martelage);
ceaplău, s. n. (șfichi, pleasnă de bici);
cf. Lacea,
Dacor., II, 900;
cioplău, s. n. (
Trans., Banat, furcă),
cf. Drăganu,
Dacor., III, 712.
Der. ciopleală, s. f.(acțiunea de a tăia, a coji, a sculpta, a educa);
cioplitor, s. m. (tăietor, tîmplar; pietrar, sculptor);
cioplitor, s. n. (daltă);
cioplitoare, s. f. (teslă; rindea lungă; cuțit);
cioplaș, s. m. (pietrar);
ciopleică, s. f. (daltă);
cioplitură, s. f. (piatră sau lemn dăltuite; sculptură);
necioplit, adj. (incult).
ciopli (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cioplí (a ~) (cio-pli) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. cioplésc, imperf. 3
sg. ciopleá; conj. prez. 3
să ciopleáscăciopli (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIOPLÍ, cioplesc, vb. IV.
1. Tranz. A desprinde, prin lovituri aplicate cu un instrument ascuțit, așchii dintr-o bucată de lemn, de piatră etc., pentru a da materialului o formă oarecare; a ciocârti. ♦
Spec. A sculpta.
2. Tranz. Fig. A aduce îmbunătățiri (stilistice, de exprimare etc.) unei lucrări (literare, științifice etc.); a cizela.
3. Refl. Fig. (Despre oameni) A căpăta deprinderi civilizate, a deveni politicos; a se cultiva, a se cizela. — Din
bg. čoplja, sb. čopljiti.cioplì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cioplì v.
1. a tăia în lemn, a netezi cu rândeaua.
2. a scobi figuri (grosolan);
3. fig. a subția, a da cuiva un lustru de omenie, a-l forma sau civiliza. [Origină necunoscută].