cioplitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIOPLITÚRĂ, cioplituri, s. f. 1. Faptul de a ciopli.
2. Lucru, obiect cioplit, rezultat prin cioplire.
3. (De obicei cu sens colectiv) Surcea, așchie căzută prin cioplire –
Ciopli +
suf. -tură.