ciopor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIOPÓR, ciopoare, s. n. 1. Grup de animale de același fel (și de aceeași vârstă).
V. cârd, cireadă, turmă. 2. Grup, ceată, mulțime de oameni. – Din
magh. csoport.ciopor (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ciopór (ciopoáre), s. n. –
1. Turmă, cireadă. –
2. În cadrul unei stîne, grup de animale de același fel (de obicei fiecare turmă conține trei
ciopoare: oi cu miei, oi sterpe și berbeci de prăsilă). –
3. Mulțime.
Mag. csoport (Miklosich,
Fremdw., 82; Cihac, II, 491; Drăganu,
Dacor., IV, 754; Pușcariu,
Lr., 105);
cf. sb.,
cr.,
bg. čopor.ciopor (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)ciopór, ciopoare, s.n. –
1. Grup.
2. Turmă de oi.
3. Cârd, grămadă: „Ei s-o strâns cu toți ciopoară, / Pă Hristos ca să-l omoară” (Bârlea 1924 I: 135). – Din magh. csoport, cf. bg. čopor (DER).
ciopor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ciopór s. n.,
pl. ciopoáreciopor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ciopor n.
1. Tr. turmă de oi sau de vite;
2. (Gorj) grămadă, în genere. [Serb. ČOPOR].
ciopor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIOPÓR, ciopoare, s. n. 1. Grup de animale de același fel (și de aceeași vârstă).
2. Grup, ceată, mulțime de oameni. — Din
magh. csoport.cĭopor (Dicționaru limbii românești, 1939)cĭopór n., pl.
oare (ung.
csopor și
csoport, de unde și sîrb.
čopor, id.).
Vest. Turmă pînă la o mie de oĭ saŭ și maĭ mică orĭ chear [!] „boteĭ” saŭ „cîrd”. Adv. Grămadă, buluc, cĭotcă:
cîțĭva țăranĭ se adunară cĭopor într´un colț (Rebr. 139). – Rar și
cipor și
cĭoport, pl.
oarte. V.
tîrlă 1.