cioplire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CIOPLÍRE,ciopliri, s. f. Acțiunea de a (se) ciopli; ciopleală. – V. ciopli.
cioplire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cioplíre(cio-pli-) s. f., g.-d. art. cioplírii; pl. cioplíri
cioplire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CIOPLÍRE,ciopliri, s. f. Acțiunea de a (se) ciopli; ciopleală. — V. ciopli.