unanim - explicat in DEX

unanim (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
UNANÍM, -Ă, unanimi, -e, adj. Acceptat, împărtășit de toți, care exprimă un acord total; care cuprinde pe toți sau aparține tuturor; fără excepție, general. ♦ (La pl.) Care au aceeași părere, a căror părere coincide. – Din fr. unanime.

unanim (Dicționar de neologisme, 1986)
UNANÍM, -Ă adj. Acceptat, împărtășit de toată lumea, de toți; general. ♦ (Despre adunări, colective) Care are aceeași părere (în totalitatea membrilor săi). [< fr. unanime, cf. lat. unanimus < unus – unu, animus – suflet].

unanim (Marele dicționar de neologisme, 2000)
UNANÍM, -Ă adj. (și adv.) acceptat, împărtășit de toți; care exprimă un acord total, fără excepție, general. (< fr. unanime)

unanim (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
unaním adj. m., pl. unaními; f. unanímă, pl. unaníme

unanim (Dicționaru limbii românești, 1939)
*unánim, -ă adj. (lat. unánimis și unánimus, d. unus, unu, și ánimus, suflet, gînd. V. inimă, animal). De acelașĭ gînd, de acord: deciziune unanimă, am fost unanimĭ recunoscîndu-ĭ meritu. Adv. În unanimitate: s´a aprobat unanim. – Fals unaním (fr. unanime).

unanim (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
unanim a. 1. care are acelaș sentiment; 2. care e de comun acord: deciziune unanimă.

unanim (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
UNANÍM, -Ă, unanimi, -e, adj. Acceptat, împărtășit de toți, care exprimă un acord total; care cuprinde pe toți sau aparține tuturor; fără excepție, general. ♦ (La pl.) Care au aceeași părere, a căror părere coincide. — Din fr. unanime.