umplut (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UMPLÚT s. n. Umplere. –
V. umple.umplut (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)umplút s. n.umplut (Dicționaru limbii românești, 1939)umplút, -ă adj. Plin (pin ăuntru [!]):
umplut cu lînă. Mînjit, murdar:
umplut de sînge. S. n., pl.
urĭ. Acțiunea de a umplea:
umplutu butoaĭelor. – În nord
împl-.umplut (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)umplut a. care e plin cu ceva.
umplut (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UMPLÚT s. n. Umplere. —
V. umple.