unanimitate - explicat in DEX

unanimitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
UNANIMITÁTE s. f. Acord total de idei, de opinii, de sufragii; totalitate de persoane. ◊ Loc. adv. În (sau cu) unanimitate = cu aprobarea tuturor, fără ca nimeni să aibă altă părere, altă atitudine. – Din fr. unanimité, lat. unanimitas, -atis.

unanimitate (Dicționar de neologisme, 1986)
UNANIMITÁTE s.f. Unitate de idei, de sentimente etc.; acord, înțelegere deplină (între toți). ♦ În unanimitate = în mod unanim. ♦ Rezultatul potrivirii depline de vederi; calitatea de a fi unanim. [Cf. fr. unanimité, lat. unanimitas].

unanimitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
UNANIMITÁTE s. f. acord, unitate de idei, de sentimente etc.; totalitate de persoane. ♦ în ~ = în mod unanim. ◊ rezultatul potrivirii depline de vederi; calitatea de a fi unanim. (< fr. unanimité, lat. unanimitas)

unanimitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
unanimitáte s. f., g.-d. art. unanimitắții

unanimitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*unanimitáte f. (lat. unanimitas, -átis). Unitate de ideĭ, hotărîre comună: condamnat în unanimitate, cu unanimitatea voturilor.

unanimitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
unanimitate f. conformitate de sentimente, acord de păreri la mai mulți.

unanimitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
UNANIMITÁTE s. f. Unitate de opinii, de sentimente etc.; acord, înțelegere deplină cu privire la o idee, la un vot etc. ◊ Loc. adv. În (sau cu) unanimitate = cu aprobarea tuturor; fară ca nimeni să aibă altă părere, altă atitudine. ♦ (Jur.) Regulă potrivit căreia hotărârile unui organ colegial sau ale unei organizații internaționale nu se pot lua decât cu votul sau cu aprobarea tuturor membrilor. — Din fr. unanimité, lat. unanimitas, -atis.