scursură - explicat in DEX

scursură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCURSÚRĂ, scursuri, s. f. 1. Apă sau alt lichid (murdar) care se scurge dintr-un loc. 2. Loc pe unde își face drum o apă curgătoare; făgaș. 3. Epitet pentru un om de nimic, decăzut; lepădătură. – Scurge + suf. -ură.

scursură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scursúră (pop.) s. f., g.-d. art. scursúrii; pl. scursúri

scursură (Dicționaru limbii românești, 1939)
scursúră f., pl. ĭ. Apă care s’a scurs. Locu pe unde se scurg apele.

scursură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCURSÚRĂ, scursuri, s. f. 1. Apă sau alt lichid (murdar) care se scurge dintr-un loc. 2. Loc pe unde își face drum o apă curgătoare; făgaș. 3. Epitet pentru un om de nimic, decăzut; lepădătură. — Scurge + suf. -ură.