scursoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCURSOÁRE, scursori, s. f. 1. Lichid (murdar) care se scurge dintr-un loc. ♦ (
Pop.) Scurgere (
3).
2. (Rar) Faptul de
a se scurge; (
concr.), loc de scurgere. ♦ Albie a unei ape curgătoare.
3. Epitet pentru un om de nimic, decăzut; lepădătură. –
Scurge +
suf. -oare.