scurs (Dicționaru limbii românești, 1939)
scurs, -ă adj. Din care a curs toată apa sau udeala: brînză bine scursă. Ochi scurși:
1. ochĭ sparțĭ din care s’a scurs umoarea vitroasă și nu mai văd. 2. ochĭ slăbițĭ de mult plîns. Scurs de banĭ, stors, afif, tinichea, lefter.
scurs (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
scurs a. 1. curs afară, pe deplin secat: cu ochii scurși; 2. fig. lipsit cu totul: scurs de bani.