dezolator - explicat in DEX

dezolator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEZOLATÓR, -OÁRE, dezolatori, -oare, adj. (Rar) Dezolant. – Dezola + suf. -tor.

dezolator (Dicționar de neologisme, 1986)
DEZOLATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Dezolant. [Cf. fr. désolateur].

dezolator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dezolatór (rar) adj. m., pl. dezolatóri; f. sg. și pl. dezolatoáre

dezolator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dezolator a. care dezolează.

dezolator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEZOLATÓR, -OÁRE, dezolatori, -oare, adj. (Rar) Dezolant. — Dezola + suf. -tor.