dezongulare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZONGULÁRE, dezongulări, s. f. (
Med. vet.) Desprindere și cădere a cornului, copitei la animale. – Din
fr. désongler.dezongulare (Dicționar de neologisme, 1986)DEZONGULÁRE s.f. Căderea cutiei cornoase a copitei la animale. ♦ Desprinderea unghiei de pe falangele animalelor sacrificate. [După fr.
désongler].
dezongulare (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEZONGULÁRE s. f. cădere a cutiei cornoase a copitei la animale. ◊ desprindere a unghiei de pe falangele animalelor sacrificate. (după fr.
désongler)
dezongulare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!dezonguláre (de-zon-/dez-on-) s. f.,
g.-d. art. dezongulắriidezongulare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZONGULÁRE s. f. (
Med. vet.) Desprindere și cădere a cornului copitei la animale. — Din
fr. désongler.