dezolant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZOLÁNT, -Ă, dezolanți, -te, adj. (
Livr.) Care întristează, care mâhnește profund; jalnic, deprimant, dezolator. – Din
fr. désolant.dezolant (Dicționar de neologisme, 1986)DEZOLÁNT, -Ă adj. Care întristează; jalnic; dezolator. [Cf. fr.
désolant].
dezolant (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEZOLÁNT, -Ă adj. care dezolează; jalnic; deprimant. (< fr.
désolant)
dezolant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dezolánt adj. m.,
pl. dezolánți; f. dezolántă, pl. dezolántedezolant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZOLÁNT, -Ă, dezolanți, -te, adj. Care întristează, care mâhnește profund; jalnic, deprimant, dezolator. — Din
fr. désolant.