cioplitură - explicat in DEX

cioplitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIOPLITÚRĂ, cioplituri, s. f. 1. Faptul de a ciopli. 2. Lucru, obiect cioplit, rezultat prin cioplire. 3. (De obicei cu sens colectiv) Surcea, așchie căzută prin cioplire – Ciopli + suf. -tură.

cioplitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cioplitúră (cio-pli-) s. f., g.-d. art. cioplitúrii; pl. cioplitúri

cioplitură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cioplitură f. rezultatul cioplirii: 1. lucru cioplit; 2. surcele sau așchii căzute din cioplire.

cioplitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIOPLITÚRĂ, cioplituri, s. f. 1. Faptul de a ciopli. 2. Lucru, obiect cioplit, rezultat prin cioplire. 3. (De obicei cu sens colectiv) Surcea, așchie căzută prin cioplire. — Ciopli + suf. -tură.

cĭoplitură (Dicționaru limbii românești, 1939)
cĭoplitúră f., pl. ĭ. Lucru cĭoplit. Bucățĭ căzute din cĭoplire. Mold. nord. Slănină (în general).