regretat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REGRETÁT, -Ă, regretați, -te, adj. (Despre o persoană decedată; și substantivat,
art.) De care îți pare rău că nu mai există; (despre o întâmplare, o situație etc.) de care îți pare rău că s-a întâmplat. –
V. regreta.regretat (Dicționar de neologisme, 1986)REGRETÁT, -Ă adj. Care provoacă regrete. //
s.m. și f. Cel a cărui moarte a provocat regrete. [Cf. fr.
regretté].
regretat (Marele dicționar de neologisme, 2000)REGRETÁT, -Ă adj., s. m. f. (cel) a cărui moarte a provocat regrete. (< fr.
regretté)
regretat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REGRETÁT, -Ă, regretați, -te, adj. (Despre o persoană decedată; și substantivat,
art.) De care îți pare rău că nu mai există; (despre o întâmplare, o situație etc.) de care îți pare rău că s-a întâmplat. —
V. regreta.