regreta - explicat in DEX

regreta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REGRETÁ, regrét, vb. I. Tranz. A simți un regret, a fi cuprins de părere de rău; p. ext. a avea remușcări, a se căi. – Din fr. regretter.

regreta (Dicționar de neologisme, 1986)
REGRETÁ vb. I. tr. A-i părea rău, a avea remușcări, a se căi. [P.i. regrét. / < fr. regretter].

regreta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REGRETÁ vb. tr. a-i părea rău (după ceva sau cineva); a avea remușcări, a se căi. (< fr. regretter)

regreta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
regretá (a ~) (re-gre-) vb., ind. prez. 3 regrétă

regretà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
regretà v. a-i părea rău de o pierdere sau de o greșală.

regreta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REGRETÁ, regrét, vb. I. Tranz. A simți un regret, a fi cuprins de părere de rău; p. ext. a avea remușcări, a se căi. — Din fr. régretter.