regretabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REGRETÁBIL, -Ă, regretabili, -e, adj. (Despre fapte, situații etc.) Care provoacă părere de rău, de care poate să-ți pară rău; vrednic de regret, de regretat. – Din
fr. regrettable.regretabil (Dicționar de neologisme, 1986)REGRETÁBIL, -Ă adj. Demn de părere de rău; (vrednic) de regretat. [Cf. fr.
regrettable].
regretabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)REGRETÁBIL, -Ă adj. care provoacă părere de rău; (vrednic) de regretat. (< fr.
regrettable)
regretabil (Dicționaru limbii românești, 1939)*regretábil, -ă adj. (fr.
regrettable). Care poate fi regretat, demn de regret, supărător:
o faptă regretabilă, e regretabil că facĭ asta.regretabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)regretábil (re-gre-) adj. m.,
pl. regretábili; f. regretábilă, pl. regretábileregretabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)regretabil a. ce merită a fi regretat.
regretabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REGRETÁBIL, -Ă, regretabili, -e, adj. (Despre fapte, situații etc.) Care provoacă părere de rău, de care poate să-ți pară rău; vrednic de regret, de regretat. — Din
fr. régrettable.