regrupare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REGRUPÁRE, regrupări, s. f. Acțiunea de
a (se) regrupa și rezultatul ei. –
V. regrupa.regrupare (Dicționar de neologisme, 1986)REGRUPÁRE s.f. Acțiunea de a (se) regrupa și rezultatul ei; reunire. [<
regrupa].
regrupare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)regrupáre (re-gru-) s. f.,
g.-d. art. regrupắrii; pl. regrupắriregrupare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REGRUPÁRE, regrupări, s. f. Acțiunea de
a (se) regrupa și rezultatul ei. —
V. regrupa.