regresiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REGRESIÚNE, regresiuni, s. f. 1. (De obicei determinat prin „a mării” sau „marină”) Proces de retragere a apelor mării de pe unele suprafețe continentale, provocat de ridicarea uscatului prin mișcările lente ale blocurilor continentale sau de scăderea nivelului general oceanic. ♦ (
Înv.) Regres. ♦ (
Ec. pol.) Trecere de la stadii mai înalte de dezvoltare la stadii mai înapoiate.
2. (
Lingv.) Reducerea extensiunii geografice a unui fenomen fonetic, morfologic etc. [
Pr.:
-si-u-] – Din
fr. régression.regresiune (Dicționar de neologisme, 1986)REGRESIÚNE s.f. 1. Retragere a apelor marine (oceanice) cauzată de ridicarea suprafeței uscatului sau de scăderea nivelului general oceanic.
2. Micșorarea extensiunii geografice a unui fenomen fonetic, morfologic etc.
3. Mișcare a unui corp ceresc în sens opus celui în care se mișcă Soarele.
4. Distrugerea progresivă a memoriei.
5. (
Biol.) Revenirea unei specii sau chiar a unui organ la specia și la tipul anatomic anterior.
6. Repetarea detaliată a fiecăruia dintre cei doi termeni ai unei enumerări; epanodă. [Pron.
-si-u-, var.
regresie s.f. / cf. fr.
régression, lat.
regressio].
regresiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)REGRESIÚNE s. f. 1. retragere a apelor oceanului planetar în anumite zone, cauzată de ridicarea suprafețelor uscatului, de mișcări tectonice lente etc. 2. micșorare a extensiunii geografice a unui fenomen (lingvistic, morfologic etc.). 3. mișcare a unui corp ceresc în sens opus celui în care se mișcă Soarele. 4. distrugere progresivă a memoriei. ◊ proces prin care se revine la un nivel anterior de dezvoltare a unui comportament, a unui proces psihic. 5. (biol.) revenire a unei specii sau a unui organ la un stadiu mai puțin evoluat. 6. repetare detaliată a fiecăruia dintre cei doi termeni ai unei enumerări; epanodă. 7. (stat.) determinare a mărimii aproximative a unui fenomen prin mărimea unui alt fenomen. 8. (ec.) trecere de la stadii mai înalte de dezvoltare la stadii mai înapoiate. (< fr.
régression, lat.
regressio)
regresiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)regresiúne (re-gre-si-u-) s. f.,
g.-d. art. regresiúnii; pl. regresiúniregresiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REGRESIÚNE, regresiuni, s. f. 1. (De obicei determinat prin „a mării” sau „marină„) Proces de retragere a apelor mării de pe unele suprafețe continentale, provocat de ridicarea uscatului prin mișcările lente ale blocurilor continentale sau de scăderea nivelului general oceanic. ♦ (
înv.) Regres.
2. (
Lingv.) Reducerea extensiunii geografice a unui fenomen fonetic, morfologic etc. [
Pr.: -
si-u-] — Din
fr. régression.