păpădie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂPĂDÍE, păpădii, s. f. Plantă erbacee din familia compozitelor, cu frunze lungi, crestate (care se mănâncă uneori ca salată) și cu flori galbene grupate în capitule (
Taraxacum officinale). – Din
bg. popadija.