paos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÁOS s. n. (În practicile religiei creștine) Pomană (constând din vin, pâine, mâncăruri) care se dă pentru cei morți. ♦ (
Pop.) Vin, untdelemn sfințit sau agheasmă cu care preotul stropește mortul înainte de a-l îngropa. [
Var.:
páus s. n.] –
Lat. *pausum.paos (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)páos,
páosuri, s.n. (înv. și reg.)
1. repaos, odihnă; liniște, calm.
2. (fig.) decădere, declin.
3. pomană; ceea ce se dă de pomană; jertfă din vin adusă morților.
4. vin sfințit, untdelemn sau agheasmă cu care preotul stropește mortul, înainte de a-l îngropa.
5. lumânare specială pentru mort, din ceară curată, de lungimea mortului, care arde tot timpul cât acesta stă în casă.
6. cuvântare la o înmormântare.
paos (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)páos s. m. – Obicei funerar, vin amestecat cu apă și miere, care se duce la înmormîntare împreună cu un colac și o lumînare; cu vinul se stropește mortul; colacul și lumînarea se dau de pomană. –
Var. (a)paus, apaous. Mr. pafsă „sfîrșit”. Probabil
lat. *pausum din
pausāre, ca repaus (Tiktin; Candrea),
cf. gr. παύσης. E dubletul lui
pauză, s. f. (odihnă), din
fr. pause.paos (Dicționaru limbii românești, 1939)páos, V.
paus.paos (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PÁOS (
lat. pausum)
s. n. 1. (În ritualul creștin) Ofrandă de vin și de pâine care se dă ca pomană pentru morți. ♦ Vin (uneori amestecat cu untdelemn) sau agheasmă cu care preotul stropește morții înainte de îngropare. ♦ Lumânare groasă, în formă de spirală, care arde tot timpul la căpătâiul unui mort până este înmormântat.
2. (În Antichitate) Jertfă (mai ales de vin) adusă morților sau zeilor.
paos (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)páos, (paus, paust), s.m. – Pomană (vin, pâine, mâncare) care se dă pentru cei morți: „De-oi trăi, ți-oi plăti, / De-oi muri, paust ț-a si” (Papahagi 1925: 187). – Lat. *pausum (< pausare „repaus, pauză„).
paos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)páos (rar)
s. n.paos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)paos n. colacii sau vinul ce se aduce la biserică pentru odihna sufletelor celor răposați: preotul face
paosul, adică toarnă mortului peste trup în formă de cruce. [Lat. PAUSUM].
paos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PÁOS s. n. (Rar; în practicile religiei creștine) Pomană (constând din vin, pâine, mâncăruri) care se dă pentru cei morți. ♦ (
Pop.) Vin, untdelemn sfințit sau agheasmă cu care preotul stropește mortul înainte de a-l îngropa. [
Var.:
páus s. n.] —
Lat. *
pausum.