pap - explicat in DEX

pap (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PAP s. n. Substanță lipicioasă preparată din gluten cu apă și întrebuințată la lipiri rezistente, în special la încălțăminte; material de lipit preparat în casă din făină și apă; cocă¹. – Din germ. Papp.

pap (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PAP s. n. substanță lipicioasă, din gluten, folosită mai ales în încălțăminte. (< germ. Papp)

pap (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
pap s. m. – Clei folosit de cizmari. Germ. Pappe.

pap (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) pap n. fără pl., care ar fi urĭ (germ. pappe). Un fel de cleĭ foarte gros care rămîne la fund cînd se face scrobeala și pe care-l întrebuințează cizmariĭ.

pap (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) pap, a păpá v. tr. (lat. it. pappare, d. vfr. paper, a mînca lacom; sp. pg. papar). Fam. Mănînc tot. Fig. Mănînc, risipesc: a-țĭ păpa averea. V. pup 2.

pap (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pap s. n.

pap (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pap n. cleiu pentru pantofari. [Nemț. PAPPE].

pap (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PAP s. n. Substanță lipicioasă preparată din gluten cu apă și folosită la lipiri rezistente, în special la încălțăminte; material de lipit preparat în casă din faină și apă; cocă¹. — Din germ. Papp.

pap (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
P.A.P. (Polska Agencja Prasowa), agenție de presă a Poloniei, cu sediul la Varșovia. Funcționează din 1944.