papa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PAPÁ s. m. sg. (Franțuzism)
1. Tată.
2. (Rar) Termen familiar folosit de cineva pentru a vorbi cu (sau despre) un bărbat mai în vârstă. – Din
fr. papa.papa (Dicționar de neologisme, 1986)PAPÁ s.m. (
Fam.) Tată. [< fr.
papa].
papa (Marele dicționar de neologisme, 2000)PAPÁ s. m. (fam.) tată. (< fr.
papa)
papa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!papá (
fr.)
s. m.,
g.-d. lui papápapa (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Papa m. capul Bisericii catolice:
Papa dela Roma.papa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PAPÁ s. m. (Franțuzism)
1. Tată.
2. (Rar) Termen familiar folosit de cineva pentru a vorbi cu (sau despre) un bărbat mai în vârstă. — Din
fr. papa.