orogeneză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OROGENÉZĂ, orogeneze, s. f. Ansamblu de procese tectonice care se produc în zonele mobile ale scoarței terestre și care au drept rezultat formarea unui lanț muntos cutat; orogenie (
1). – Din
fr. orogénèse.orogeneză (Dicționar de neologisme, 1986)OROGENÉZĂ s.f. Totalitatea fenomenelor geologice care au determinat formarea munților; orogenie. [< fr.
orogenèse, cf. gr.
oros – munte,
genesis – naștere].
orogeneză (Marele dicționar de neologisme, 2000)OROGENÉZĂ s. f. totalitatea fenomenelor tectonice care au determinat formarea munților; orogenie (1). (< fr.
orogenèse)
orogeneză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)orogenéză s. f.,
g.-d. art. orogenézei; pl. orogenéze