orogen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OROGÉN orogene, s. n. (
Geol.) Regiune vastă a scoarței terestre unde au avut loc mișcări tectonice intense care au dus la formarea unui lanț muntos cutat. – Din
orogeneză (derivat regresiv).
orogen (Dicționar de neologisme, 1986)OROGÉN s.n. (
Geol.) Regiune vastă a scoarței terestre în care au avut loc mari mișcări tectonice. [< fr.
orogène].
orogen (Marele dicționar de neologisme, 2000)OROGÉN s. n. regiune vastă a scoarței terestre cu mari mișcări tectonice. (< fr.
orogène)
orogen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)orogén s. n.,
pl. orogéne