orogenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OROGENÍE s. f. 1. Orogeneză.
2. (Rar) Parte a geologiei care studiază procesele de formare a lanțurilor muntoase cutate. – Din
fr. orogénie.orogenie (Dicționar de neologisme, 1986)OROGENÍE s.f. 1. Orogeneză.
2. Parte a geologiei care studiază formarea munților. [Gen.
-iei. / < fr.
orogénie, cf. gr.
oros – munte,
genos – generație].
orogenie (Marele dicționar de neologisme, 2000)OROGENÍE s. f. 1. orogeneză. 2. parte a geologiei care studiază formarea munților. (< fr.
orogénie)
orogenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)orogeníe s. f.,
art. orogenía, g.-d. orogeníi, art. orogeníei