orogenic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OROGÉNIC, -Ă, orogenici, -ce, adj. Care se referă la orogeneză, care este provocat, aparține sau rezultă prin procesul de orogeneză, privitor la orogeneză; orogenetic. – Din
fr. orogénique.orogenic (Dicționar de neologisme, 1986)OROGÉNIC, -Ă adj. Referitor la formarea munților; orogenetic. [< fr.
orogénique].
orogenic (Marele dicționar de neologisme, 2000)OROGÉNIC, -Ă adj. orogenetic. (< fr.
orogénique)
orogenic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)orogénic adj. m.,
pl. orogénici; f. orogénică, pl. orogénice