cusurgioaică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUSURGIOÁICĂ, cusurgioaice, s. f. (
Fam.) Femeie înclinată să găsească cusururi (
1) la orice, femeie care are chef de ceartă; cusurgie. –
Cusurgiu +
suf. -oaică.cusurgioaică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cusurgioáică (-gioai-) s. f.,
g.-d. art. cusurgioáicei; pl. cusurgioáicecusurgioaică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUSURGIOÁICĂ, cusurgioaice, s. f. (
Fam.) Femeie înclinată să găsească cusururi (
1) la orice, femeie care are chef de ceartă; cusurgie. —
Cusurgiu +
suf. -oaică.