cusurgiu - explicat in DEX



cusurgiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CUSURGÍU, -ÍE, cusurgii, s. m. și f., adj. (Fam.) (Persoană) înclinată să găsească cusururi (1) la orice; (persoană) care are chef de ceartă. – Cusur + suf. -giu.

cusurgiu (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
cusurgiu, -oaică, cusurgii, -oaice s. m., s. f., adj. 1. (persoană) înclinată să găsească imperfecțiuni / defecte la orice 2. (persoană) care are chef de ceartă

cusurgiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cusurgíu s. m., art. cusurgíul; pl. cusurgíi, art. cusurgíii (-gi-ii)

cusurgiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CUSURGÍU, cusurgii, s. m. Bărbat înclinat să găsească cusururi (1) la orice; bărbat care are chef de ceartă. — Cusur + suf. -giu.

Alte cuvinte din DEX

CUSURGIOAICA CUSUR CUSTURA « »CUSUT CUSUTURA CUTA