custură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUSTÚRĂ, custuri, s. f. 1. (
Pop.) Lamă, tăiș de cuțit; cuțit rudimentar (fără plăsele); cuțit.
2. (
Reg.) Creastă de munte stâncoasă, ascuțită, zimțată, specifică epocii glaciare. –
Et. nec.