custodie - explicat in DEX

custodie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CUSTODÍE, custodii, s. f. Pază, păstrare (și administrare) a unui obiect (pus sub sechestru). – Din lat. custodia. Cf. sl. kustodija.

custodie (Dicționar de neologisme, 1986)
CUSTODÍE s.f. Pază, păstrare a unui obiect. [< lat. custodia].

custodie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CUSTODÍE s. f. pază și conservare a anumitor bunuri. (< it., lat. custodia)

custodie (Dicționaru limbii românești, 1939)
custódie f. (vsl. kustódiĭa, vgr. kustodia, d. lat. custódia. Dacă l-am fi moștenit de la Romanĭ, am fi zis custoază). L. V. Pază, strajă, gardă (la mormîntu lui Hristos).

custodie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
custodíe s. f., art. custodía, g.-d. art. custodíei; pl. custodíi, art. custodíile

custodie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CUSTODÍE, custodii, s. f. Pază, păstrare (și administrare) a unui obiect (pus sub sechestru). — Din lat. custodia. Cf. sl. kustodija.