cusut (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUSÚT s. n. Acțiunea de
a coase; operație de prindere prin coasere a unor țesături sau bucăți de piele. ♦ (
Reg.;
concr.) Cusătură (
2). ♦ Asamblare prin sudare sau prin nituire a materialelor metalice. ◊
Mașină de cusut = mașină folosită pentru coaserea confecțiilor, încălțămintei etc. –
V. coase.cusut (Dicționaru limbii românești, 1939)cusút n., pl.
urĭ. Acțiunea saŭ meseria de a coase obișnuit:
am perdut [!] o oră cu cusutu. – Mașina de cusut a fost inventată la 4 April 1830 de Francezu Bartolomeŭ Thimonnier, născut la 1793 în Abresle (Francia). Cusutoriĭ și cusutoresele care au văzut primele mașinĭ de cusut le-aŭ distrus cu topoarele. Thimonnier muri sărac la 1857, ĭar după doĭ anĭ Americanu Howe perfecționă mașina și se îmbogăți.
cusut (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cusút s. n.cusut (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cusut n. lucrarea de a coase:
ață de cusut.cusut (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUSÚT s. n. Acțiunea de
a coase; operație de prindere prin coasere a unor țesături sau bucăți de piele. ♦ (
Reg.;
concr.) Cusătură (
2). ♦ Asamblare prin sudare sau prin nituire a materialelor metalice. ◊
Mașină de cusut = mașină folosită pentru coaserea confecțiilor, încălțămintei etc. —
V. coase.