amonte (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMÓNTE adv. (În
loc. adv.)
În amonte = în susul apei, către izvor. – Din
it. a monte.amonte (Dicționar de neologisme, 1986)AMÓNTE s.n. (op.
aval) Partea, locul de unde coboară un curs de apă. ◊
În amonte = (
referitor la situația unui punct de pe cursul unei ape) = în susul apei, spre izvor. [< it.
a monte, fr.
amont < lat.
ad montem – către munte].
amonte (Marele dicționar de neologisme, 2000)AMÓNTE s. n. în ~ = situat pe cursul superior al unui râu, spre izvor. (< it.
a monte)
amonte (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AMÓNTE adv. (În
expr.)
În amonte (în legătură cu situația unui punct de pe cursul unei ape) = mai aproape de izvor (în comparație cu alt punct). –
It. a monte.amonte (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)amónte s. n.
amonte (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AMÓNTE s. n. (În
loc. adv.)
În amonte = în susul apei, către izvor. — Din
it. amonte.