amoniurie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMONIURÍE s. f. Eliminare patologică a amoniacului prin urină. [
Pr.:
-ni-u-] – Din
fr. ammoniurie.amoniurie (Dicționar de neologisme, 1986)AMONIURÍE s.f. (
Med.) Prezența amoniacului în urină. [Pron.
-ni-u-ri-e, pl.
-ii, gen.
-iei. / < fr.
ammoniurie, cf. fr.
ammoniaque, gr.
ouron – urină].
amoniurie (Marele dicționar de neologisme, 2000)AMONIURÍE s. f. prezența amoniacului în urină. (< fr.
ammoniurie)
amoniurie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)amoniuríe (-ni-u-) s. f.,
art. amoniuría, g.-d. amoniuríi, art. amoniuríeiamoniurie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AMONIURÍE s. f. Eliminare patologică a amoniacului prin urină. [
Pr.:
-ni-u-] — Din
fr. ammoniurie.