amoralism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMORALÍSM s. n. Concepție care preconizează o atitudine indiferentă față de morală; faptul de a nu recunoaște valabilitatea nici unei morale. – Din
fr. amoralisme.amoralism (Dicționar de neologisme, 1986)AMORALÍSM s.n. (
Fil.) Negarea oricărei morale și implicit a conștiinței morale; renunțare la morală; dispreț față de conștiință și cinste. [< fr.
amoralisme].
amoralism (Marele dicționar de neologisme, 2000)AMORALÍSM s. n. concepție care preconizează renunțarea la principiile morale; negare a oricărei morale. (< fr.
amoralisme)
amoralism (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AMORALÍSM s. n. Concepție care preconizează o atitudine indiferentă față de morală. –
Fr. amoralism.amoralism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)amoralísm s. n.amoralism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AMORALÍSM s. n. Doctrină care contestă existența fundamentelor obiective ale moralei și, pe acest temei, normele și principiile ei. — Din
fr. amoralisme.