amoral (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMORÁL, -Ă, amorali, -e, adj. Care nu are noțiunea moralității, indiferent față de morală. – Din
fr. amoral.amoral (Dicționar de neologisme, 1986)AMORÁL, -Ă adj. Care nu are noțiunea moralității, refractar față de normele morale. [Cf. fr.
amoral, it.
amorale].
amoral (Marele dicționar de neologisme, 2000)AMORÁL, -Ă adj. care nu are noțiunea de moralitate. (< fr.
amoral)
amoral (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AMORÁL, -Ă, amorali, -e, adj. Care nu are noțiunea moralității. –
Fr. amoral.amoral (Dicționaru limbii românești, 1939)*amorál, -ă adj. (din
i-moral, cu pref.
a 6. E un cuv. ibrid [!] și de prisos). Indiferent în chestiunĭ de moralitate, imoral. Adv. În mod amoral.
amoral (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)amorál adj. m.,
pl. amoráli; f. amorálă, pl. amoráleamoral (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AMORÁL, -Ă, amorali, -e, adj. Care nu are noțiunea moralității, indiferent față de morală. — Din
fr. amoral.