amonit - explicat in DEX

amonit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AMONÍT, amoniți, s. m. (La pl.) Ordin de moluște cefalopode fosile, cu cochilia în formă de spirală împărțită în mai multe compartimente, care au trăit în paleozoic; (și la sg.) moluscă aparținând acestui ordin. – Din fr. ammonite.

amonit (Dicționar de neologisme, 1986)
AMONÍT s.m. Gen de moluscă cefalopodă fosilă cu cochilia în spirală, compartimentată. [Pl. -iți. / < fr. ammonite, cf. Ammon – zeu egiptean].

amonit (Dicționar de neologisme, 1986)
AMONÍT s.n. Exploziv constituit din azotat de amoniu și compuși nitrici. [< germ. Ammonit].

amonit (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AMONÍT¹ s. m. cefalopod fosil cu cochilia în spirală, compartimentată. (< fr. ammonite)

amonit (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AMONÍT² s. n. exploziv constituit din azotul de amoniu și compuși nitrici. (< germ. Ammonit)

amonit (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AMONÍT, amoniți, s. m. Numele unor moluște cefalopode fosile cu cochilia în formă de spirală împărțită în mai multe compartimente. – Fr. ammonite.

amonit (Dicționaru limbii românești, 1939)
*amonít m. (numele luĭ Ammon [Joĭe] în Egipt; fr. ammonite). Geol. Un fel de melcĭ fosilĭ, numițĭ altă-dată și coarnele luĭ Ammon.

amonit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
amonít s. m., pl. amoníți

amonit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
amonit m. soiu de scoici fosile.

amonit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AMONÍT, amoniți, s. m. (La pl.) Ordin de moluște cefalopode fosile, cu cochilia în formă de spirală împărțită în mai multe compartimente, care au trăit în paleozoic; (și la sg.) moluscă aparținând acestui ordin. — Din fr. ammonite.