văzător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VĂZĂTÓR, -OÁRE, văzători, -oare, adj. (Rar.) Care vede;
p. ext. care este sau a fost martor la ceva. –
Vedea +
suf. -ător.văzător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)văzătór adj. m., pl.
văzătóri; f. sg. și pl.
văzătoáre;văzător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VĂZĂTÓR, -OÁRE, văzători, -oare, adj. (Rar) Care vede;
p. ext. care este sau a fost martor la ceva. —
Vedea +
suf. -
ător.