vacă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÁCĂ, vaci, s. f. 1. Animal domestic din specia bovinelor, femela taurului;
p. restr. carnea acestui animal, folosită ca aliment;
p. gener. carne de bovine. ◊
Expr. S-a dus bou și a venit (sau
s-a întors)
vacă, se spune, ironic, despre un om care a plecat să se instruiască sau să se lămurească intr-o problemă și care s-a întors mai puțin instruit sau lămurit decât plecase.
Vacă (bună) de muls = persoană sau situație de care cineva abuzează, pentru a trage foloase materiale. ♦ Epitet injurios dat unei femei (grase și leneșe sau proaste).
2. Compuse:
vacă-de-mare = morsă;
vaca-domnului = insectă lată și lunguiață, cu aripile superioare de culoare roșie cu două puncte negre
(Pyrrhocoris apterus). –
Lat. vacca.