va (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VA1 Element de compunere care a servit (într-un stadiu vechi al limbii) la formarea unor adverbe (
undeva, cândva) sau a unor pronume (
cineva, careva), cărora le imprimă o nuanță nehotărâtă. – Din
prez. ind. (
pers. 3
sg., forma populară) al lui
vrea.va (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VA2 vb. intranz. defectiv (La
prez. ind. pers. 3
sg.;
pop. și
fam.; în
expr.)
Mai va = mai așteaptă; mai este (mult) până acolo; mai trece vreme până atunci. –
Lat. vadit.va (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))VA2 (
Înv.) Element de compunere servind la formarea unor adverbe ca:
undeva, cândva sau a unor pronume ca:
cineva, careva, cărora le imprimă o nuanță nehotărâtă. –
Prez. ind. (
pers. 3
sg.) al lui
vrea.va (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))VA1 1. (
Prez. ind. pers. 3
sg. a unui verb defectiv, în
expr.)
Mai va = mai așteaptă; mai este (mult) până acolo; mai trece vreme până atunci.
2. (
Reg., la
imper. pers. 2
sg. și
pl.)
Va (rar
vă) și
vați = du-te sau duceți-vă. –
(1) Lat. vadit, (2) va (=
vade).
va (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)va vb. – A merge.
Lat. vadĕre (Pușcariu 1847; REW 9117). Ca și în celalate idiomuri romanice este
vb. defectiv, practic fără
conjug. Se păstrează în expresia
mai va „mai este mult” literalmente „merge mai mult”. Înv., în
Trans., (
sec. XVI) se citează formele de imperativ
vă, pl. va(re)ți. Deși există părerea generală că viitorul
rom. se formează cu auxiliarul
a voi, probabil acest auxiliar este prezentul lui
va, confundat pe urmă cu
a voi (
voi, vei, va, vom, veți, vor). Pentru această formare a viitorului,
cf. fr. și
sp. (
voi cînta, cf. fr. je vais chanter, sp. voy a cantar) și Pușcariu,
Dacor., VI, 387-93.
va (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)va1 (în expr.
mai ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 sg.
va (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)va2 vb. v.
vrea2va (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)VA1 (
METR.), simbol pentru
voltamper.va (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)VA2 (
lat. vedit [
vadere „a merge”]),
vb. I
intranz., defectiv. (Numai la
prez. ind.,
pers. 3:
pop. și
fam. în
expr.)
Mai ~ = mai este mult până atunci sau până acolo.
va (Dicționaru limbii românești, 1939)-vá (ca și
va, vrea). Particulă nehotărîtoare:
cineva (oare-care),
ceva, undeva, cît-va, cîțĭ-va.