uzurpator - explicat in DEX

uzurpator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
UZURPATÓR, -OÁRE, uzurpatori, -oare, s. m. și f. Persoană care uzurpă, care își însușește în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurpateur, lat. usurpator.

uzurpator (Dicționar de neologisme, 1986)
UZURPATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care în mod ilegal a acaparat puterea sau și-a însușit drepturile altuia. [Cf. fr. usurpateur, lat. usurpator].

uzurpator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
UZURPATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care săvârșește o uzurpare. (< fr. usurpateur, lat. usurpator)

uzurpator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
uzurpatór s. m., pl. uzurpatóri

uzurpator (Dicționaru limbii românești, 1939)
*uzurpatór, -oáre s. (lat. usurpator). Acela care uzurpă.

uzurpator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
uzurpator m. cel ce uzurpă.

uzurpator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
UZURPATÓR, -OÁRE, uzurpatori, -oare, s. m. și f. Persoană care uzurpă, care își însușește în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. — Din fr. usurpateur, lat. usurpator.