v - explicat in DEX

v
V num. card. (Scris cu majusculă) Simbol matematic pentru numărul 5 în sistemul roman de scriere a numerelor.

v (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
v¹ (literă) [cit. ve / vî] s. m. / s. n., pl. v / v-uri

v (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
v² (sunet) [cit. vî] s. m., pl. v

v (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
V1VÁRIU, vivarii, s. n. Loc amenajat pentru creșterea în mediul lor natural a unor animale mici. — Din fr., lat. vivarium.

v (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
V s. m. invar. A douăzeci și șaptea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană fricativă labiodentală sonoră (4)). [Pr.: ve].

v (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
v-, -v- v. voi

v (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
v- , -v- v. voi.

v (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
V s. m. invar. A douăzeci și cincea^[1] literă a alfabetului, numită „ve”, și sunetul corespunzător.

v (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
V s. m. invar. 1. A douzeci și șaptea literă a alfabetului limbii române; sunetul notat cu acestă literă (consoană fricativă, labiodentală, sonoră). 2. Simbol chimic pentru vanadiu. 3. (METR.) Simbol pentru volt. 4. Simbol pentru cifra romană cu valoarea 5.

v (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
voștri¹/ai voștri¹ v. vostru¹/al vostru¹