văzduh (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VĂZDÚH, văzduhuri, s. n. Înveliș gazos care înconjură Pământul; aer; straturile (mai) înalte ale atmosferei. – Din
sl. vŭzduhŭ.văzduh (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)văzdúh (-huri), s. n. – Atmosferă, aer.
Sl. (
bg.)
vŭzduchŭ (Tiktin; Conev 36).
văzduh (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)văzdúh s. n., pl.
văzdúhurivăzduh (Dicționaru limbii românești, 1939)văzdúh n., pl.
urĭ (bg.
văzduh, d. vsl.
vŭzduhŭ, aer,
vŭzdyhŭ, duhoare. V.
duh).
Rar. Azĭ pop. Aer:
păsările văzduhuluĭ. Vămile văzduhuluĭ, V.
vamă.văzduh (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)văzduh n. aer:
ciocârlia cea voioasă ’n văzduh se legăna NEGR. [Slav. VŬZDUHŬ].
văzduh (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VĂZDÚH, văzduhuri, s. n. înveliș gazos care înconjoară Pământul; aer; straturile (mai) înalte ale atmosferei. — Din
sl. vuzduhŭ.