vătui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VĂTUÍ1, vătuiesc, vb. IV.
Tranz. A căptuși cu vată sau cu vatelină un obiect de îmbrăcăminte; a bumbăci;
p. ext. a capitona. –
Vată +
suf. -ui.vătui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VĂTÚI2, -IE, vătui, -ie, s. m. și
f. Ied sau pui de iepure (până la un an). ♦ Piele (prelucrată) a puiului de căprioară. –
Lat. vituleus (<
vitulus).
vătui (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)vătúi,
vătúi, s.m. (reg.)
1. ied de un an.
2. pui de iepure.
3. pielea prelucrată a puiului de căprioară.
vătui (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)vătúi (-i), s. m. – Animal (mai ales ied sau iepure) de un an. –
Var. vătuiu, văitoi. Mr.,
megl. vitul’u. Lat. *vĭtŭleus (Weigand,
Krit. Jb., XII, 98; Weigand,
Jb., XVI, 230; Pușcariu 1867; REW 9406).
Der. din
lat. *haeduleus (
Lexiconul de la Buda) sau din
mag. fiatal „tînăr” (Cihac, II, 534) nu este probabilă. Se folosea mai demult ca
adj.,
cf. Dosoftei,
taur vătui „tăuraș”. Din
rom. trebuie să provină
alb. vëtulj(ë), rut. vatulja, vrtujka, pol. wetula (Candrea,
Elementele, 405).
vătui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vătúi1 (pop.) s. m., pl.
vătúi, art.
vătúiivătui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vătuí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
vătuiésc, imperf. 3 sg.
vătuiá; conj. prez. 3
să vătuiáscăvătui (Dicționar de argou al limbii române, 2007)vătui, vătuiesc v. t. (intl.) 1. a bate zdravăn (
pe cineva).
2. a condamna la închisoare.
vătui (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)vătúi, (vătuiu), s.m. – Ied (până la un an). – Cuvânt autohton (Russu 1981, Brâncuși 1983); Lat. *vituleus (< vitulus) (DER, DEX).
vătui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VĂTUÍ1, vătuiesc, vb. IV.
Tranz. A căptuși cu vată sau cu vatelină un obiect de îmbrăcăminte; a bumbăci;
p. ext. a capitona. —
Vată +
suf. -
ui.vătui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VĂTÚI2, -IE, vătui, -ie, s. m. și
f. led sau pui de iepure (până la un an). ♦ Piele (prelucrată) a puiului de căprioară. —
Lat. *
vituleus (<
vitulus).