trunchiat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRUNCHIÁT, -Ă, trunchiați, -te, adj. (Adesea
fig.) Tăiat, fragmentat, mutilat, retezat. [
Pr.:
-chi-at] –
V. trunchia.trunchiat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)trunchiat a.
1. din care s’a tăiat partea superioară, partea principală:
con trunchiat; 2. fig. incomplet în urma suprimării:
discurs trunchiat.trunchiat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRUNCHIÁT, -Ă, trunchiați, -te, adj. (Adesea
fig.) Tăiat, fragmentat, mutilat, retezat. [
Pr.: -
chi-at] —
V. trunchia.