trunchia - explicat in DEX

trunchia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRUNCHIÁ, trunchiez, vb. I. Tranz. (Adesea fig.) A ciunti, a reteza, a mutila; a fragmenta, a tăia. [Pr.: -chi-a] – Din trunchi.

trunchia (Dicționar de neologisme, 1986)
TRUNCHIÁ vb. I. tr. A ciunti, a mutila; a reteza. ♦ (Fig.) A suprima unul sau mai multe pasaje dintr-o operă literară. [Pron. -chi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < trunchi, cf. fr. tronquer].

trunchia (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRUNCHIÁ vb. tr. a ciunti, a mutila; a reteza. ◊ (spec.) a suprima unul sau mai multe pasaje dintr-o operă (literară). (după fr. tronquer)

trunchia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
trunchiá (a ~) (-chi-a) vb., ind. prez. 3 trunchiáză, 1 pl. trunchiém (-chi-em); conj. prez. 3 să trunchiéze; ger. trunchiínd (-chi-ind); part. trunchiát

trunchià (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
trunchià v. 1. a tăia o parte din ceva: a trunchia o statuă; 2. fig. a elimina ceva esențial: a trunchia un pasaj dintr’o carte.

trunchia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRUNCHIÁ, trunchiez, vb. I. Tranz. (Adesea fig.) A ciunti, a reteza, a mutila; a fragmenta, a tăia. [Pr.: -chi-a] — Din trunchi.