truncat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRUNCÁT, -Ă, truncați, -te, adj. (
Bot.; despre părți ale plantelor) Terminat brusc printr-o suprafață orizontală. – Din
lat. truncatus.truncat (Dicționar de neologisme, 1986)TRUNCÁT, -Ă adj. (
Bot.; despre un organ) Terminat brusc printr-o suprafață sau o linie orizontală. [< lat.
truncatus].
truncat (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRUNCÁT, -Ă adj. (bot.; despre un organism) terminat brusc printr-o suprafață sau o linie orizontală. (< lat.
truncatus)
truncat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)truncát adj. m.,
pl. truncáți; f. truncátă, pl. truncátetruncat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRUNCÁT, -Ă, truncați, -te, adj. (
Bot.; despre părți ale plantelor) Terminat brusc printr-o suprafață orizontală. —
Din lat. truncatus.