truism - explicat in DEX

truism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRUÍSM, truisme, s. n. (Livr.) Adevăr evident, banal; loc comun. – Din fr. truisme.

truism (Dicționar de neologisme, 1986)
TRUÍSM s.n. (Liv.) Adevăr banal, evident, care nu merită enunțat; banalitate. [Pron. tru-ism. / < fr. truisme, cf. engl. truism < true – adevărat].

truism (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRUÍSM s. n. adevăr banal, evident, loc comun. (< fr. truisme)

truism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
truísm s. n., pl. truísme

truism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
truism n. adevăr banal.

truism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRUÍSM, truisme, s. n. Adevăr evident, banal; loc comun. — Din fr. truisme.