scurtătură - explicat in DEX

scurtătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCURTĂTÚRĂ, scurtături, s. f. 1. Bucată scurtă de lemn; retevei. 2. Cărare care urmează distanța cea mai scurtă între două puncte. – Scurta + suf. -ătură.

scurtătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scurtătúră s. f., g.-d. art. scurtătúrii; pl. scurtătúri

scurtătură (Dicționaru limbii românești, 1939)
scurtătúră f., pl. ĭ. Retevei, cĭomag scurt. Fig. Iron. Persoană prea scurtă (scundă) V. prăjină.

scurtătură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
scurtătură f. bâtă scurtă.

scurtătură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCURTĂTÚRĂ, scurtături, s. f. 1. Bucată scurtă de lemn; retevei. 2. Cărare care urmează distanța cea mai scurtă între două puncte. — Scurta + suf. -ătură.